Pe 31 Iulie seara la 23 am luat acceleratul spre Lotru şi dimineaţa pe la 5 am ajuns într- o gară mică situată în defileul Oltului. Am luat un autobuz cu care am ajuns la Voineasa, comuna unde se afla conducerea intreprinderii de construcţii hidrotehnice (devenită ulterior trustul de construcţii hidrotehnice) Lotru. Am ajuns la birourile situate pe deal într- unul din blocurile construite in scop turistic. De acolo m- au trimis la dispensarul situat jos la baza dealului. Acolo am avut "şansa" să particip la deplasarea, pe coridorul dispensarului, a unui tânăr strivit între vagoneţi la Castel. M- am întors la grup şi am aşteptat IMS- ul care urma să transporte casierul şi banii la Şantierul Captări Sud- Petrimanu, unde am fost repartizat.
Din August 1970 până în Septembrie 1976 am trăit şi lucrat în acest şantier, la diferite loturi din cadrul acestuia. Drumul de la Voineasa până la Petrimanu a fost un calvar, prima dată, cu timpul m- am obişnuit. Parţial asfaltat, încărcat de dejecţiile ebulmenţilor după fiecare ploaie, parţial degradat după viitura din Mai 1970; aceasta era starea lui, a cărei imagine care aveam s- o completez cu fiecare iarnă de pe valea Latoriţei. La Petrimanu, ing. Mihai Tarţa, şeful şantierului m- a trimis la serviciul tehnic unde era şefă ing. Rodica Totan. Menţionez că şantierul era în curs de organizare, peste care trecuse şi viitura din 1970. Construcţiile din avalul dispensarului, mal drept al Latoriţei: 4 barăci (inclusiv birourile) au scăpat datorită stâncii din albia superioară a râului. Zilele trecute, ing. Gerch Fraenk (şeful meu de la baraje) mi- a trimis nişte poze în care sunt fotografiaţi o parte din conducătorii Şantierului III Captări Sud- Petrimanu:
ing. Mihai Tarţa (şeful şantierului), ing. Dan Florescu-ing. şef- constructor, penultimul din spate ing. Ioan Macarie- ing. şef- minier (i- a luat locul lui Dan Florescu după plecarea lui la ISPH) şi ultimul ing. Gerch Fraenk- şef lot baraje. Pe ceilalţi nu i- am mai recunoscut. Din Octombrie 1970 până în Noiembrie am lucrat la lotul Galbenu- Muşetoiu şi am locuit in comuna Baia de Fier. În luna Decembrie am lucrat la Sârbeşti şi am locuit în comuna cu acelaş nume. Din 1971 până în 1972 am lucrat la lotul Construcţii condus de Lucian Stănescu, unde m- am ocupat mai ales de întreţinera drumului Petrimanu- Ciunget. Din 1972 am lucrat la lotul Baraje condus de Gerch Fraenk.
Pe 31 Iulie seara la 23 am luat acceleratul spre Lotru şi dimineaţa pe la 5 am ajuns într- o gară mică situată în defileul Oltului. Am luat un autobuz cu care am ajuns la Voineasa, comuna unde se afla conducerea intreprinderii de construcţii hidrotehnice (devenită ulterior trustul de construcţii hidrotehnice) Lotru. Am ajuns la birourile situate pe deal într- unul din blocurile construite in scop turistic. De acolo m- au trimis la dispensarul situat jos la baza dealului. Acolo am avut "şansa" să particip la deplasarea, pe coridorul dispensarului, a unui tânăr strivit între vagoneţi la Castel. M- am întors la grup şi am aşteptat IMS- ul care urma să transporte casierul şi banii la Şantierul Captări Sud- Petrimanu, unde am fost repartizat.
Din August 1970 până în Septembrie 1976 am trăit şi lucrat în acest şantier, la diferite loturi din cadrul acestuia. Drumul de la Voineasa până la Petrimanu a fost un calvar, prima dată, cu timpul m- am obişnuit. Parţial asfaltat, încărcat de dejecţiile ebulmenţilor după fiecare ploaie, parţial degradat după viitura din Mai 1970; aceasta era starea lui, a cărei imagine care aveam s- o completez cu fiecare iarnă de pe valea Latoriţei. La Petrimanu, ing. Mihai Tarţa, şeful şantierului m- a trimis la serviciul tehnic unde era şefă ing. Rodica Totan. Menţionez că şantierul era în curs de organizare, peste care trecuse şi viitura din 1970. Construcţiile din avalul dispensarului, mal drept al Latoriţei: 4 barăci (inclusiv birourile) au scăpat datorită stâncii din albia superioară a râului. Zilele trecute, ing. Gerch Fraenk (şeful meu de la baraje) mi- a trimis nişte poze în care sunt fotografiaţi o parte din conducătorii Şantierului III Captări Sud- Petrimanu: 
ing. Mihai Tarţa (şeful şantierului), ing. Dan Florescu-ing. şef- constructor, penultimul din spate ing. Ioan Macarie- ing. şef- minier (i- a luat locul lui Dan Florescu după plecarea lui la ISPH) şi ultimul ing. Gerch Fraenk- şef lot baraje. Pe ceilalţi nu i- am mai recunoscut. Din Octombrie 1970 până în Noiembrie am lucrat la lotul Galbenu- Muşetoiu şi am locuit in comuna Baia de Fier. În luna Decembrie am lucrat la Sârbeşti şi am locuit în comuna cu acelaş nume. Din 1971 până în 1972 am lucrat la lotul Construcţii condus de Lucian Stănescu, unde m- am ocupat mai ales de întreţinera drumului Petrimanu- Ciunget. Din 1972 am lucrat la lotul Baraje condus de Gerch Fraenk.