Şcolile la care am învăţat.

Primele amintiri din copilăria mea sunt cele de la Sărăţel, un important nod de cale ferată din inima Ardealului. Acolo, tatăl meu a fost şef de gară. Am reţinut cum arăta turnul pentru alimentarea cu apă a locomotivelor. Între timp clădirea gării a fost refăcută, după cum am constatat în imaginile din Google. Apoi ne- am mutat la Dej, unde am locuit cu chirie în casa doamnei Hangu. Am început clasa a I- a la liceul din oraş. La ore mi- am făcut de cap, nu am lasat- o pe învăţătoare să- şi ţină orele, drept pentru care s- a plâns de nenumărate ori mamei, care era şi ea profesoară în liceu. Prin Decembrie m- am îmbolnăvit grav de o hepatită. Pe vremurile acelea diagnosticul era dificil de pus, mai ales într- un spital de provincie. Boala era dificil de tratat din lipsa medicamentelor. În final m- am facut bine, m-am potolit şi m- am întors la şcoală. Am terminat anul cu chiu cu vai. Apoi ne- am mutat în Bucureşti. Clasa a II- a am început- o la Şcoala de băieţi nr. 42 (devenită ulterior 163) cu dl. învăţător Pavelescu. Din clasa a II- a am început să învăţ cu adevărat. A fost un chin, pentru mine, caligrafia. Era şi normal pentru un stăngaci. În loc să mă lase să scriu cu mâna stângă, m- au chinuit cu dreapta şi a ieşit un scris oribil. Până în clasa a X- a am scris urât, după care am avut parte de o caligrafie de maestru. Nu mi- am explicat ce s- a întâmplat în creierul meu. De la domnul Pavelescu am prins frica de linie arsă la mână pentru nota sub 5 (era sistemul sovietic de notare) şi de orice deviere de la o bună purtare. A fost perioada în care m- am adaptat cu greu modului de viaţă din Regat, total diferit de cel din Ardeal şi mai ales celui pe care încerca maică- mea să mi- l impună. De atunci am avut un prieten Mihai, pe care ulterior nu l- am mai întâlnit. Principala lui calitate era minciuna. A locuit ceva mai jos pe Tabla Buţii, după blocul lui Rădulescu, transportatorul de cărămizi. Blocul a rămas în picioare după reconstrucţia cu blocuri a trotuarului opus al străzii. Cred că l-a revendicat fiul cel mare Rădulescu, dar nu ştiu dacă a şi reuşit. Cu domnul Pavelescu am învăţat până în clasa a IV- a, când am avut învăţător pe domnul Dinu care a fost total opus firii domnului Pavelescu. Din clasa a V- a am învăţat la Şcoala mixtă generală nr. 164 (fostă Şcoala de fete nr.42) situată pe strada mea la o casă departare. În recreaţia mare veneam acasă şi mâncam câte ceva. Dintre profesorii pe care îi mai ţin minte se numără domnul Vasilescu - profesorul de istorie antică şi domnul Florian Cicerone - profesorul de literatura română. De atunci mi- au rămas în memorie frânturi din legendele Olimpului şi descrierea bătăliei de la Rovine din Scrisoarea a III- a, pe vremea când Eminescu nu era studiat la şcoală. Am avut parte de o serie de poezii inchinate Uniunii Sovietice, partidului, clasei muncitoare, eroilor de la uzinele Griviţa şi multe altele. Perioada în care a condus ţara Gheorghe Gheorghiu- Dej a fost si ea una dificilă. Am avut un prieten la Dej, al cărui tată, ofiţer de carieră, nu s- a mai întors acasă, era la Canal. Mult mai tarziu am înţeles ce era acolo. Mama mea era chemată lunar la Miliţie unde i se recomanda să renunţe la cetăţenia română obţinută în urma căsătoriei, ea fiind născută pe malul stâng al Nistrului. Am terminat şi clasa a VII- a şi am dat admiterea la Şcoala medie Mixtă nr.31 din Calea Crângaşi, la care ajungeam pe jos. Am dat examen acolo, la sfatul părinţilor, care mi- au spus că nu prea sunt primiţi la liceu copii de intelectuali. Termenul folosit era greşit, dar se referea şi la funţionari şi cei cu pregătire superioară dinainte de război. În liceu am învăţat in special disciplinele legate de institutele tehnice: matematica, chimia şi fizica. Am învăţat chiar şi în particular franceza, iar la şcoală literatura română. Nu- mi amintesc numele profesorilor din liceu. A venit şi vremea examenului de maturitate (bacalaureatul), pe care l- am dat destul de relaxat (8 la matematică scris, 4 la română oral). Am dat examen de admitere la Politehnică la Facultatea de transporturi. Acolo nu am învăţat nimic şi am ajuns dat afară. Am dat un nou examen de admitere la electronică, unde n- am reuşit (8 la scris, 4 la oral). Recunosc demonstraţia cerută am dat- o dintr- un curs al lui Cioran, nu cum era in clasa XI- a şi m- am şi certat cu profesorul examinator pe această temă. Am dat o nouă admitere la Facultatea de hidrotehnică din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Şi aici am repetat anul II, poate datorită faptului că nu am reuşit să învăţ, mai ales o cantitate ridicată de materie. Cert este că pe atunci asistentul Ieremia de la rezistenţa materialelor m- a luat la ochi drept un posibil candidat la repetenţie. Sălile unde se ţineau cursurile se aflau într- un fost seminar de popi pe str. Matei Basarab, demolat ulterior. Acolo era şi cantina, unde mi s- a furat paltonul nou- nouţ şi căminele. Noul sediu era în construcţie la insistenţele profesorului Radu Prişcu, mai ales în perioada cât a fost rector. În anul II bis am fost preferatul asistentului de rezistență, pentru că rezolvam toate problemele la tablă, fără intervenţia lui. De altfel, un fost coleg mi- a spus la o întâlnire anuală că şi- ar fi dorit să poată face faţă ca şi mine la seminariile de rezistenţă. După aceea totul a decurs in linişte. Am făcut lucrarea de diplomă, cu un subiect din tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice. Am dat examen cu profesorul Radu Prişcu, şeful comisiei de examinare. Am luat 8 şi cu notele din cursul anilor am obţinut o medie care mă situa exact la mijlocul anului nostru. Cu media obţinută am primit o repartiţie la ICH Lotru (devenit TCH).